DEMENTA COLOSALA

Ma tot intreb mereu
De ce mor unii oameni?
Fara sa stiu
De ce se nasc altii?
Pana sa realizez ca
Spaima mortii ptr unii
E doar bucuria nasterii ptr altii
Contopind impreuna
Ciclurile vietii

DEMENTA DRAMATICA

Sensibil indurerat,
Zacea un suflet
Chinuit mereu
De spaima tradarii.
Oare de ce ?
Se tot intreba
Pana cand a aflat
Ca singurul adevar
Este minciuna
Iar singura iubire
Este resemnarea

Dementa obscura

Incercand sa desfac
Blestemul tradarii,
Mi-am ranit plama
In spinii incertului
Picurand pe nodul destinului
Sangele cald al durerii
Eliberand astfel
Patima si haosul

Dementa calatoriei

Sufocat de imagini triste,
Caut sa plec,
In departarea privirilor.
Pe care sa le strabat
Pasind sub asternutul tacerii
Ranind sub forta pasilor
Poteca destinului.

Dementa uitarii

Strapuns de durere
Am cautat cu gandul
Clipa tacerii
Pe care sa o uit
Privind viitorul
Prin ochii sperantei

Desi nu am mai scris nimic pana acum asta nu inseamna ca nu o sa o mai fac. Iata ca acum dupa ceva vreme si timp irosit aiurea m-am gandit sa ma apuc serios de postat si de convietuit in mediul virtual. Deci de azi ma apuc din nou de scris si vreau sa schimb si profilul blogului, adica sa imi public dementele needitate si necenzurate. Pana la o noua postare va doresc noapte buna